Distribuie prietenilor:

Filmul „Anișoara”, în regia Anei-Felicia Scutelnicu

Pe 5 octombrie, la cinematograful Odeon din Chișinău, a avut loc premiera filmului „Anișoara”, regizat de moldoveanca Ana-Felicia Scutelnicu. Filmările acestuia au durat trei ani, în proces fiind implicați atât actori profesioniști, cât și simpli locuitori ai satului Trebujeni.

Distribuie prietenilor:

„Da și s-o adunat așa de multă lume acolo?! O murit kinoteatru’?!”
(fragment din discuția a doi tineri aflați în apropierea cinematografului)

Pe 5 octombrie, la cinematograful Odeon din Chișinău, a avut loc premiera filmului „Anișoara”, regizat de moldoveanca Ana-Felicia Scutelnicu. Filmările acestuia au durat trei ani, în proces fiind implicați atât actori profesioniști, cât și simpli locuitori ai satului Trebujeni.

Protagonista filmului este o fată de 15 ani, pe nume Anișoara (Ana Morari), ce locuiește într-un sat semipustiu din Moldova. Adolescenta  crește fără mamă și își asumă responsabilitatea de a avea grijă de fratele ei mai mic, Andrei și tatăl lor, Petru – alcoolic, șomer.

Pelicula redă viața acestei fete pe parcursul a patru anotimpuri. Fiecare anotimp are propria atmosferă; dacă e vară, atunci simți un gust dulce, dacă e iarnă, chiar simți frigul în oase. Probabil, acest efect este datorat atenției deosebite asupra detaliilor. Or, în film chiar sunt multe detalii ce ți se întipăresc: magazinul în care se vând laolaltă și ciorapi, și înghețată, jocul de-a cuțitele al copiilor sau frizeria în care bluza doamnei și pelerina pentru tuns ne demonstrează diversitatea printurilor leopard.

Deși sunt numeroase cadre ce redau frumusețea naturii, farmecul unui sat moldovenesc, cu tradiții, covoare țărănești, pereți vopsiți cu sineală, totuși glodul, sărăcia, pustietatea îți trezesc o ușoară disperare. Pe alocuri, unele scene chiar pot fi atribuite grotescului.

Totodată, urmărești și secvențe cu adevărat memorabile, independente de contextul geografic. Felul în care copiii mușcă lacom din harbuz, fără să vrei, te duc cu gândul la Frida Kahlo cu al ei „Viva la Vida”. Anume aceste momente te determină să faci abstracție de mici clișee cinematografice, cum ar fi individul beat, cu aspect de boschetar, ce se dovește a fi un talentat pianist, uite așa un soi de „royal’ v kustah”.

În fond, este o peliculă pe care fiecare o va percepe în mod individual, lucru firesc în cazul filmului independent, de fapt în cazul oricărei creații.

Ce am văzut eu?! Istoria unei fete singure, tăcute, cu o privire magnetică asemeni celei a eroinei din filmul „Idi i smotri” (1985, în regia lui Aleksey Kravchenko). O adolescentă ce se îndrăgostește, vede pentru prima oară marea, suferă, o fată ce își trăiește ai săi 15 ani și care, la un moment dat, decide să-și înfigă degetele-n viață. Nu știu dacă, aflată într-un alt colț al lumii, Anișoara nu ar trăi aceleași experiențe; nu ar întâlni bărbați cu mâini aspre, grele ce scutură cu veselie praful de pe aripile unui fluture.

Cert e că a fost odată o fată. Și fata aceasta nu era ca toate celelalte…

Pelicula „Anișoara” este o co-producție moldo-germană. Filmul a fost proiectat în mai multe țări, obținând și un premiu la festivalul „When East Meets West” din Trieste.
Anul curent, pelicula a fost nominalizată la Filmfest Munich 2016, la categoria Noul Film German.

„Anișoara” este deja a doua lucrare cinematografică a regizoarei Ana-Felicia Scutelnicu, prima fiind drama „Panihida”, lansată în 2012.

Și da, sala era arhiplină. Continui să cred că cinematografia moldovenească încă mai respiră.

Djein Vacari

zvr
Cum ți s-a părut articolul?
zvr
Cum ți s-a părut articolul?