Distribuie prietenilor:

Interviu exclusiv cu Teo Trandafir: „Nu cred în căsătorie. Cred în relații bazate pe respect și că e bine ca niciodată nu zici niciodată”

Interviu exclusiv cu Teo Trandafir: „Nu cred în căsătorie. Cred în relații bazate pe respect și că e bine ca niciodată nu zici niciodată”
Distribuie prietenilor:

 

O simplă discuție cu Teo Trandafir este o veritabilă lecție de viață! În interviul acordat în exclusivitate portalului Evenimente.md, Teo ne-a vorbit despre descoperirile frumoase pe care le-a făcut la Chișinău, dar și despre evenimentele care i-au schimbat viața și relația strânsă pe care o are cu fiica ei la vârsta adolescenței.

  1. Ai fost de câteva ori prin Republica Moldova. Ce impresie ți-a lăsat divertismentul TV de la noi, comparativ cu cel din Romania?

Trebuie să recunosc faptul că n-am avut timp să mă uit la televizor în Republica Moldova pentru că am stat câteva zile ca să-mi văd prietenii. Ar fi fost nepoliticos să stau să mă uit la televizor cât timp eram cu ei. Dar calitatea umană de acolo mi se pare foarte ridicată și vin în Moldova ca să-mi încarc bateriile.  

  1. Ce înseamnă pentru tine „divertisment de calitate”?

Divertismentul de calitate este, după părerea mea, ceva ce poate să te diverteze de la activitatea ta obișnuită. Adică să fii în mijlocul a ceva, te oprești pentru acel divertisment de calitate și te lași divertat de la ceea ce tocmai făceai, la ceva mai bun, care să te întrețină, să te binedispună, care să te impresioneze. Nu trebuie neapărat să fie de râs. Divertismentul poate să fie ceva mai intens decât sentimentele pe care le încerci în mod obișnuit.

  1. Care sunt primele trei lucruri pe care le-ai recomanda cuiva care vine pentru prima data la Chișinău?

Teo 2Să nu se aștepte să fie primit ciudat sau să nu dorească să fie interesant, pentru că asta nu se face. Să aibă bunul simț la el și, dacă se poate, și la bagaje. Cel de-al treilea lucru e să se pregătească să mănânce foarte bine.

  1. Fiindcă tot ai adus vorba despre mâncare, ce preparate culinare te-au impresionat în Moldova?

De obicei merg într-un pub irlandez din Chișinău unde se mănâncă preparate din carne. E adevărat că am un stomac foarte mic, dar mușchiul de vacă de-acolo e atât de bun, cum n-am văzut în toată viața mea. E adevărat că nu e un produs tradițional, dar e unul care face toți banii!

  1. De când ne cunoaștem, ai trecut prin diverse încercări atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere personal. Ce te ajută să ții întotdeauna capul sus?

Faptul că întotdeauna, când răsare, soarele nu întreabă pe nimeni dacă i-a dus cineva dorul. Soarele răsare fără să întrebe pe nimeni. Pur și simplu. Apare ca să ne facă o bucurie tuturor. La rândul nostru nu ar trebui să avem stări intelectuale sau sentimentale atât de marcate încât să se vadă în exterior. Nu e ce trebuie.

Încearcă să arăți ce e de arătat, să faci ce-i de făcut și, în intimitatea ta, poți să mai umpli și perna de lacrimi, că nu se supără nimeni. Cam asta cred eu. Cred că totul constă în autocontrol și în punerea ta în locul celui care te privește. Nu știu dacă cineva stă să se uite la tine când ești prost dispus. Ci ca să vadă un om vesel, plin de viață și plin de energie. Ce faci tu în treaba ta, e doar treaba ta.

  1. În 2011 ai trecut printr-o perioadă dificilă pentru tine. Cum ai reușit să o depășești și cum o privești acum, după șase ani?

E un lucru care, după părerea mea, e tare greu de depășit. Orice om care a fost foarte aproape de moarte rămâne cumva ancorat acolo și atunci am luptat incredibil de mult cu mine să nu se întâmple asta. M-am uitat la colegi, prieteni cărora li s-au întâmplat lucruri similare, care fac un pas și se gândesc la viața dTeo 3e dinainte de… . Eu încerc să depășesc chestia asta ca obstacol al vieții mele, ca reper. Încerc să nu-mi setez 2011 pe carnețel. Nu știu câți ani au trecut de atunci, încerc să nu-mi fac socoteala, încerc să nu mă gândesc că Viorica Bucur (n.r. realizatoare TV și critic de film din România), care a avut aceeași problemă, a murit de cancer de pancreas la cinci ani după ce scăpase de pancreatită. Încerc să nu mă gândesc la asta cât se poate de mult. Dar uneori se mai întâmplă. Orice om are dreptul să se gândească la faptul că s-ar putea să i se întâmple ceva nu foarte plăcut.

Am un prieten preot pe care îl iubesc foate mult și când veneam într-o zi la Chișinău, m-a întrebat: ”Fata mea, tu ți-ai pregătit bagajele?” Zic: ”Da”. ”Și ți-ai pus și săpun și ce-ți mai trebuie ție?” Zic: ”Da”. ”Dar te-ai pregătit să mori?”. ”Nu”. ”Păi de ce nu? Așa cum ți-ai pregătit papucii de casă, nu poți să te pregătești să și mori? Într-o bună zi s-ar putea să se și întâmple”. Așa că moartea nu mi se pare cine știe ce chestie, mai ales că nu cred să fie om care să fi rămas viu după o sută și ceva de ani. Adică tot trebuie să se întâmple. Nu-i așa mare dramă.  

  1. Ce s-a schimbat în tine după acel moment?

Am învățat să spun mai des ”Iartă-mă!”, ”Te iubesc!” și ”Mulțumesc”. Asta e, fundamental.  

  1. După experiențele avute, mai crezi în căsătorie?

Nu cred în căsătorie. Nu credeam nici a doua oară, nu știu ce a fost în capul meu. Cred în relații bazate pe respect, dar pe de altă parte cred că e bine ca niciodată să nu zici niciodată. În momentul ăsta, în care tu mă întrebi, nu cred în căsătorie. Dar nu poți să știi niciodată ce mi se năzare. Suntem oameni vii, ale căror păreri se pot schimba de la o zi la alta.  

  1. Hai să vorbim și despre Maia, fetița ta. Acum, pe 9 mai, împlinește 13 ani. Ce îi place să facă? Ce descoperiri importante face la vârsta ei?

Face exact descoperirile pe care le fac toți copiii la vârsta ei, cu excepția faptului că este fata lui Teo Trandafir, ceea ce pentru ea este o uriașă responsabilitate. Să fii fiica cuiva în postura mea și să fii tot timpul sub ochiul public, e ceva ce, cred eu, te cam jenează de la un punct încolo. Am întrebat-o, ea nu dă semne că ar fi deranjată, dar sunt convinsă că încearcă să mă protejeze.  Cred că încearcă să se autocontroleze, să se calibreze cu mediul în care intră, să-și aleagă companionii în așa fel încât să nu mă și să nu se facă de râs. Maia, vrând-nevrând, a devenit, în timp, persoană publică. Fiind fragilă, are niște responsabilități foarte mari. Încerc să o protejez cât pot, dar asta a fost soarta.

  1. Ce talente își dezvoltă?

Face baschet de performanță, dar nu cred că ăsta va fi viitorul ei. Are o aplecare extraordinară către comunicare. Vorbește foarte bine, pentru că este un temperament tenace. Se exprimă bine în fața camerei video, e fluentă, e logică, e corectă și încearcă, pe măsură ce trece timpul, să se grăbească mai puțin. Sub genericul ”festina lente”, cred că mă va urma. Asta își dorește acum.

  1. Cum va fi Maia influențată de notorietatea ta, când va încerca să-și construiască o carieră profesională?

Ea nu e influențată de notorietatea mea, ci de prietenia extraordinară dintre noi două, de sinceritatea noastră și de faptul că putem comunica orice. Putînd comunica orice, am putut să-i povestesc, de-a lungul anilor, tot ce am pățit din punct de vedere profesional și nu numai. Și atunci ea a înțeles lumea în care eu mă învârt foarte bine și foarte de timpuriu. Nu înțelege realitatea altfel.  Ea a crescut în televiziune la propriu. Nu știu cum ar putea face să fie altfel. Nu notorietatea mea cred că o atrage, cât faptul că sunt un om foarte iubit, un om căruia i se zâmbește pe stradă, un om căruia dacă merge în piață i se oferă cel puțin un măr.

Faptul că vezi o mână tremurândă care îți oferă un măr și îți spune ”Ia, mamă, și de la mine o poamă!”, îți schimbă ziua, îți schimbă viața, îți schimbă perspectiva. Nu știu dacă m-aș bucura mai mult la o geantă. Eu nu mă pricep la genți, de exemplu. Dar o mână de bătrân care îmi spune ”Ia, mamă, și de la mine o legătură de leuștean”, mă impresionează extraordinar și îmi dă senzația că m-am împlinit. Maia era lângă mine când mi s-au întâmplat lucrurile astea. Nu notorietate își dorește, ci iubire!