„Să nu mă lași să plec”

„Să nu mă lași să plec”

„Noi adunam lucrările voastre de artă pentru a vă descoperi sufletul, deși, dacă ar fi să mă exprim mai exact, pentru a vedea dacă chiar aveți unul.”


Mă tot gândesc la acest râu, curenții lui sunt atât de puternici… Și îmi imaginez că în apa aceasta sunt doi oameni care încearcă din răsputeri să se țină strâns unul de celălalt, dar aceasta nu e îndeajuns. Curenții de apă sunt prea puternici. Și cei doi sunt nevoiți să-și dea drumul, mâinile lor se desprind și apa îi desparte. Cred că așa e și cu noi. Și asta-i trist, Kath, e trist pentru că noi chiar ne-am purtat iubirea întreaga viață, dar nu putem rămâne împreună pentru totdeauna.

În varianta română a operei „Never let me go”, de Kazuo Ishiguro, titlul este tradus ca „Să nu mă părăsești”. Poate de vină e atenția prea mare asupra detaliilor, însă traducerea dată deranjează. Or, este o diferență simțitoare între a fi părăsit și a fi lăsat să pleci. Așadar, în continuare îmi voi permite să folosesc titlul alternativ, neoficial.
„Să nu mă lași să plec” este un roman distopie și SF destul de scurt, ce se citește ușor. Însă acest ușor îți joacă o festă, pentru că odată ce ai ajuns la final, te acoperă un val mare și rece, simțământul ulterior e prea puternic.
Kazuo Ishiguro îți prezintă o lume în care există clone create cu scopul de a devini donatori de organe, anume ele și sunt eroii principali: Kathy, Ruth și Tommy.

Nu găsești lungi dezbateri despre etică, revoltă a ființelor date vizavi de viața lor, încercarede a evada sau cea mai previzibilă variantă: de a se îndrăgosti de un original… Întâlnești doar câteva fraze, care însă taie fără a număra până la trei.

…lumea a făcut tot ce a putut să nu se gândească la voi. Iar atunci când o făceau, încercau din răsputeri să se convingă că nu sunteți nici pe departe ca noi. Că nu sunteți ființe umane în sensul propriu al cuvântului, așa că nu contează.

Noi adunam lucrările voastre de artă pentru a vă descoperi sufletul, deși, dacă ar fi să mă exprim mai exact, pentru a vedea dacă chiar aveți unul.

Autorul nu îți face nicio introducere în această lume, nu îți explică cum s-a ajuns la realitatea respectivă – nimic, accept-o așa cum este, pentru că anume așa o fac eroii romanului.
În fond, „Să nu mă părăsești” este despre prietenie, iubire, atașament și capacitatea de a lua de la viața atât cât îți stă cu putință.

Am pierdut-o pe Ruth, apoi pe Tommy, dar amintirile nu mi le va lua nimeni.

…atunci când pierdeam un lucru la care țineam mult, pe care îl căutam disperați și nu-l găseam, nu eram total distruși. Încă mai aveam o ultimă fărâmă de speranță, gândindu-ne că într-o zi, când vom fi mari și vom fi liberi să călătorim în voie prin toată țara, puteam foarte ușor să ne ducem și să-l găsim în Norfolk.

Un detaliu foarte important, dar bănuiesc intenționat inclus doar într-un scurt dialog între eroi, este demnitatea – o calitate pur umană.

Romanul lui Ishiguro a fost nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award, Arthur C. Clarke Award și inclus în lista celor mai bune cărți ale anului de către The New York Times, Publishers Weekly și numeroase alte reviste prestigioase.
În 2011, acesta a fost ecranizat de regizorul american Mark Romanek.
Îți sugerez să privești și filmul, cel puțin pentru modul în care este redată atmosfera, jocul minunat al actorilor și curajul de a oferi o replică unui erou, ce în carte o găsești doar printre rânduri.

***

sa-nu-ma-parasesti-top10_1_fullsize

Cartea o poți găsi aici:
Elefant.ro